Conjugă-i la trecut
E greu să-i schimbi. Îi schimbă interesul
Chiar dacă pare că-i prostește viața.
N-ai ce să faci, poți doar păstra distanța.
Nu-i vindeci tu, îi vindecă reversul.
Îi știi de-o viață? Mă apucă greața.
Nu înțelegi nimic altul e mersul.
Nu timpul schimbă, omul e perversul.
Într-un final, tot își arată fața.
Nu te mira că nu rămân aceiași,
Căci în esență, nu s-au cunoscut,
Ci doar se-mpiedicau de proprii pași,
În drum spre sinele neprevăzut.
E vina lor că sunt sinucigași...
Nu ezita, conjugă-i la trecut.
sonet de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre schimbare, poezii despre vinovăție, poezii despre trecut, poezii despre timp, poezii despre sfârșit sau poezii despre ezitare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.