Mama

În mii de vaduri apele se scurg..
Şi pietre stau în calea lor
Copaci, cu ramuri, în lat şi-n lung
Şoptesc amar, cu dor..

Pe valea cea mai însorită
Spre cărările ce duc la ţară
Acolo mamă, te zăresc, înverzită
Printre firele de iarbă...

Aşteaptă-mă o clipă mama, nu pleca
O să vin din nou acasă
Mi-e jale, aştept a te vedea
Să-ţi simt căldura care mă apasă...

Lângă sobă, pe un scaun, şezând
înfrigurată ea stă şi coase
Cu lemnele ce gem arzând..
împletind, firele de mătase

Pisicile torc în al ei pat
Pe pătură de lână..
Cu mâna ta pe al meu cap
Îmi mângâie sufletul, mi-l cunună...

Afară şuieră, adie vântul
Şi norii se adună
Tu rămâi numai cu gândul
Că vom rămâne împreună.

Cu firul tău de par fragil şi sur
Căci de greutăţi ai fost atinsă
Lasă-mă pe mine mamă, să îndur
Flacăra să nu-ţi fie de tot stinsă..

Că de mai-nainte să apar în a ta casă
Îţi anunţai vecinii de aproape
Că-ţi vine fiul, să-l aşezi la masă
Iar eu mâncam pe săturate..

Căci mâncarea ta e sfântă
Odaia o păstrezi mereu curată
Tu de multe ori mamă, eşti frântă
Prea puţin stai aşezată..

Cine să mai facă rugăciuni?
Cine să ne mai unească
Dacă nu eşti tu, să faci minuni...
Nu e nimeni să vorbească!

Dumnezeu prin tine îmi dă putere
Tu ştii cel mai bine să-l slăveşti
N-am nevoie nici de avere
Decât doar să nu îmbătrâneşti...

Grijile să ţi le smulg
Chipul trist să nu-l mai ai
Lacrimi de dor ce stau şi curg
Mamă, atât te rog, mai stai...

Să nu dispari ca printr-o ceaţă
Iar dacă tu nu vei mai fi
Mi-ai lăsa amar de-o viaţă
Sufletul mi s-ar strivi!!

Şi când miroase-a primăvară
Florile sunt delicate
La mulţi ani, unică şi scumpă mama!
Te iubesc pentru o eternitate!

poezie de Vlad Milon (8 martie 2023)
Adăugat de Vlad Milon
Votează! | Copiază!