Dorul vântului hoinar
Învălurit e-al apei luciu
De vântul hoinărind pe lac,
Nu, nu-i o toană, nu-i capriciu:
La șoapta-i nuferi se desfac!
Ce doină stranie îngână?
Oare ce-ascunde-al său oftat?
Ce doruri tăinuite-l mână
De-i neoprit din căutat?
Cum poate-atâtea să ne spună
Făr-a rosti vreun cuvânt
Și cum fermecătoarea-i strună
Preschimbă vaietele-n cânt!
Ce-l scoate din cămări, ce-l face
S-alerge norii fumurii?
Ce-nchipuire nu-i dă pace
Stârnind extaz, apoi furii?
Să aibă vântu-o misiune,
Că doar n-aleargă de nebun?
La ce atâta pasiune?...
De dorul meu ce să mai spun...
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Apusul unei crizanteme (13 mai 2022)
Adăugat de Olivia Pocol
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre dor
- poezii despre capricii
- poezii despre pace
- poezii despre nuferi
- poezii despre nori
- poezii despre nebunie
- poezii despre cuvinte
- poezii despre apă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.