Ascunsele comori

Tu laşi lumina-nveşnicită
Să ardă-ntr-un vremelnic ciob,
Nu într-o candelă-aurită,
Ci-n cel de bunăvoie rob.

Ascunzi comori în vas de humă
Nepreţuit şi ne-nţeles,
Nu-n erudita lumii "spumă"
Şi nici în cei de neam ales.

Îţi pui pecetea bucuriei
Pe sufletul neprefăcut
La isprăvirea datoriei,
Răsplată binelui făcut.

Saturi cu-a Ta bunăvoinţă
Pe-al celui slab apărător,
Ce cu aleasă chibzuinţă
De pace e făuritor.

Cei strămutaţi în măreţie
Ca stelele-or luci-n văzduh,
C-a Ta slăvită-mpărăţie
O dai celor săraci în duh.

poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Apusul unei crizanteme (29 ianuarie 2022)
Adăugat de Olivia Pocol
Votează! | Copiază!