Plecarea ta târzie

Lăsaţi-mă o clipă în pragul neuitării
să pot privi în urmă la tot ce-a mai rămas
din toamna-ntârziată ce alunga cocorii
şi ne punea dileme în acele de ceas.
Pendulele rebele măsoară alte ore,
mai lungi decât acelea pe care le-ai lăsat
să curgă îmbrăcate în renunţări majore,
ascunse cu migală sub umbre de păcat.

Plecarea ta târzie pe-o neştiută cale,
deschisă fără veste de cârdul de cocori,
lăsa ca amintire doar vechile-ţi escale
ce-mi aduceau în suflet tornade de fiori,
cu amăgiri amare şi tragice secrete
ajunse nechemate, pe drumul cunoscut,
să-mi reaşeze-n cuget noianul de regrete
jucate la ruletă pe-o miză de-mprumut.

Mă roade suferinţa în nopţile cu lună,
iar neuitarea cruntă mă bântuie din greu,
când clipele fugare se reîntorc să-mi spună
că-n visurile mele vei reveni mereu.

poezie de Corneliu Neagu din Creaţie lirică nouă, 2023
Adăugat de Corneliu Neagu
Votează! | Copiază!