Scara timpului...

Vecinul meu de la etajul şapte,
are o maşină de găurit liniştea.
Vecina mea de la nouă,
are un amant care întreabă zilnic unde este scara de incendiu.

Toţi vecinii mei, au câte o unealtă
cu care trebăluiesc câte ceva
în folos propriu şi în durerea altora.

Vecinele: blonde, brunete, roşcate, chele,
au amanţi..
unele doar în vis,
altele..
în pat, pe masa de bucătărie, în baie sau în balcon.

Şi ele şi ei, adică vecini mei, sunt normali,
numai eu sunt nebunul din bloc,
de pe scara îndoită de timp şi de ger.

poezie de Alex Daniel din Lumea nebunilor
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!