Chemare

Ne amăgim că-ntregul este număr par,
nu căuta din izbăvire risipind candoare
iubeşte-te ca pe întreg, altar
ce vieţii dureros-duios îţi eşti... o răsuflare.

Din bangul vieţii îţi hrăneşti avântul
şi pui şirag mărgăritare din trecut,
curând din nori culegi destin, gândul
rămâne singurul ţignal, avut.

Glisezi între nenumăratele oglinzi de oameni,
ce-şi duc poveştile ca pe o cruce
şi moşteneşti greşeli ce devin datini,
din suflet doar un scâncet, atât... duce.

Dar ce te ţine prizonier în propria-ţi celulă,
ce îţi lipseşte ca să zbori?
Să ştii că viaţa e o aventură
Iar Dumnezeu veghează, dincolo de nori...

poezie de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Votează! | Copiază!