Venise Noaptea primei Zile
Venise Noaptea primei Zile
Recunoscătoare că n-o să mă mai frământe
Acel lucru atât de-ngrozitor fusese deja-ndurat
I-am cerut Sufletului să cânte
Mi-a răspuns că strunele-i sunt rupte
Arcușul Atomi în umbrele de ceață
Ca să-l repar am avut de muncă
Până a sosit următoarea Dimineață
Și-atunci o Zi imensă
Cât toate zilele de Ieri, perechi,
Și-a desfășurat ororile în fața mea
Până când mi-a explodat în ochi
Creierul meu a început să râdă
Eu bâiguiam dând ca un măscărici din fleancă
Deși a fost acum mulți Ani acea Zi
Creierul meu mai chicotește încă.
Și e Ceva ciudat înăuntrul meu
Acea persoană care-am fost
Și-Aceasta nu simt la fel
Ar putea fi Nebunie asta?
poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zile
- poezii despre început
- poezii despre trecut
- poezii despre suflet
- poezii despre recunoștință
- poezii despre noapte
- poezii despre nebunie
- poezii despre muzică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.