«Iubito, încă mi-eşti blânda enigmă-sfinx de pe hiatul / dintre viaţă şi moarte, din mejdina dintre cele cinci, / de nuntire – Aer, Apă, Foc, Lemn-eter-liberian şi Pământ, / [...] /... şi ce dacă pe norul / tău drept este doar sâmbătă, şi ce dacă pe nourul meu / stâng stă a ta duminică, tangentă la oxigenu-mi din atrii, / şi ce dacă-i altă zi de luni, Marmur-Lumină, pe cometa / domniei tale, cu ochete-coadă-spirală pe umerii mei / de-om de Cogaion, întru aruncătură de iepuri peste mări, / şi peste acele teluric-de-celeste oceane, punţi-curcubeie, / ori peste coralii domestici, peste oasele sălbaticilor codri, / peste oraşele submerse, chiar peste vulcanii-n erupţie, / şi ce dacă eu mereu întâlnesc, numai în Dacia-mi natală, / şi câte-o neasemuit de frumoasă femeie – ce mă face / să declar şi să-ncep de fiecare dată câte-un cosmic-nou / război pelasgo-troian, până-nving, chiar şi-ntre frunzele / primenite-ale acestei primăveri, sub al zecelea cumulus / ce-aşterne o nouă duminică...?!?» ‒ (XXXII), Sub al zecelea nor ce-aşterne o nouă duminică... / 19 martie 2014
(Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Aforism-brazde" printre-mbumbite stihuri despre elementul Apă» ‒, Timişoara, Editura Waldpress [ISBN 978-606-614-329-5], 2022, p. 83 sq.).

Ion Pachia-Tatomirescu în Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Af, «"Aforism-brazde" printre-mbumbite stihuri despre elementul Apă» (19 martie 2014)
Adăugat de Ion Pachia-Tatomirescu
Votează! | Copiază!