Omul și pomul
Omul se naște din iubire,
Pomul prin încolțire.
Omul crește mare,
Pomul să înalță spre soare.
Pomul frunză verde are
Și se mândrește cu ea tare,
Omul muncește și adună
Și are inimă bună.
Iar când iarna vieții sosește,
Omului părul îi albește,
Pomului ramurile îi trosnesc
Și amândoi îmbătrânesc.
poezie de Vladimir Potlog (22 iulie 2005)
Adăugat de Vladimir Potlog
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre copaci
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre păr
- poezii despre naștere
- poezii despre mândrie
- poezii despre muncă
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
1 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 26 septembrie 2012: |
Frumoasă poezie, natura renaște, omul îmbătrînește și atât. Ce păcat. |