Un timp fără suflare, un creier rămas gol
Un soare decedat și-o lipsă de lumină,
Un râu care se-ntoarce în fostul lui izvor,
În inimă și-n gând, tăcerea va să vină,
Iubindu-mi amintirea, mă pregătesc să mor.
Un vis neterminat și-o dragoste pierdută,
Un cer care-și aruncă odrasla în pământ,
Un dor incinerat, o umbră tristă, mută,
Cenușă risipită de nemilosul vânt.
Un doliu sideral și-o cumpănă stricată,
Un vers slăvind iubirea, zadarnic protocol,
Mister elucidat, speranță expirată,
Un timp fără suflare, un creier rămas gol.
poezie de Ionuț Caragea din din volumul în pregătire Căutătorul de amintiri (22 iunie 2022)
Adăugat de Ionuț Caragea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre versuri
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.