Copilărie pierdută
COPILĂRIE PIERDUTĂ
Prin copilărie, cât am colindat,
N-am întâlnit iubirea sufletească,
Ce i-am dus doru-n casa părintească,
Unde orice sentiment a înghețat.
În piept duceam povară nefirească,
A fiului nedorit și aruncat
În vâltoarea vieții, care l-a marcat,
Doar cu mila Domnului să trăiască.
Un chip firav, de copil maturizat,
Se îndârjea să supraviețuiască
Lângă mamă cu destin împovărat.
Traiul umilitor să-și depășească,
La școală, an de an a fi premiat,
Învăța noaptea, ziua să muncească.
Maria Filipoiu - poet, eseist, jurnalist
București - România
poezie pentru copii de Maria Filipoiu din Poezii pentru copii
Adăugat de maria.filipoiu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre copilărie
- poezii despre învățătură
- poezii despre școală
- poezii despre suflet
- poezii despre premii
- poezii despre poezie
- poezii despre noapte
- poezii despre mamă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.