Înviere

Se-aude peste munţi un strigăt,
E puternic şi profund.
El sparge-n mii, un singur lacăt,
Se văd urme pe pământ.

Privesc la mine... la tine,
Ceva ne luminează...
În rău... în bine?!...
Sigur nu e soarele-n amiază!

Totul pare transformat,
Dar nu e doar de primăvară.
Mă simt liber, apărat,
Totuşi nu e prima oară.

Îmi caut răspunsuri,
Netezesc cuvinte.
Parcurg întinsuri,
Prin libere morminte.

E parfum de înviere,
Ce atinge orice simţ.
Cristos e viu, plin de putere,
Iadul e de-acum învins.

Pământul se transformă,
În straie de lumină,
Pe Cristos cel viu adoră,
Ne-a scăpat de orice vină.

Acum e sărbătoare,
Dar oameni sunt puţini,
Cristos e viu şi nu mai moare,
De-nviere suntem plini.

Vorbim, o spunem la vecini..
Dar credem cu adevărat?!
Avem în înviere rădăcini?!
Sau aşa am învăţat...

Atât am vrut să-ţi spun,
Cristos a înviat!
Să fii mereu un om mai bun,
Lipsit de vrajbă şi păcat.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (17 aprilie 2022)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!