Clopoțel Auriu
Când tocmai împlinisem patruzeci de ani
Am avut o fiică. I-am pus numele Clopoțel Auriu.
A trecut un an de când s-a născut.
Șade deja-n funduleț, dar nu poate încă vorbi.
Mi-e rușine am aflat că n-am inima unui om înțelept:
Nu pot alunga gândurile banale și-s cuprins de îngrijorări.
De-acum înainte sunt legat de lucruri care nu țin de mine:
Singura mea răsplată bucuria pe care-o simt zi de zi.
Dacă voi fi scutit de durerea de a o vedea murind de tânără,
Voi avea problema de a o vedea măritată.
Planul meu de a renunța la slujbă și de a mă retrage la munte
Trebuie acum amânat cel puțin cincisprezece ani!
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre vorbire
- poezii despre trecut
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre răsplată
- poezii despre rușine
- poezii despre naștere
- poezii despre munți
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.