Bere

Într-o rână,
Cu berea-n mână,
Stau seară de seară,
În vreme ce orele de aur zboară:

Vai!
Trec, alai,
Nebăgate-n seamă:
Ca printr-o oglindă dioramă;

Eu,
Lut uscat, plebeu,
Sorb cu plăcere
Un ţap de bere.

O, mai grozave, vă spun,
Decât banii sau faima – balon de săpun,
Sunt spiralele fumului de tutun!

Ar trebui ca eu
Să mă căinez mereu
Psalmodiind of-of-of şi-aoleu,
Cum că, vezi Doamne, norocul m-a lăsat la greu?

Ce dacă pe speranţe cad ploi şi brume,
Există încă destule desfătări pe lume!
Ca tot creştinul
Încă pot să-mi fac plinul
De bucurie şi plăcere –
Ţigări şi bere!

Hai, valea, tinereţe smiorcăită,
De hodorogi slăvită!
Valea, plângi şi jeleşte,
Oftează şi te gălbejeşte,
Croşetează melancolic rime
Despre anii din vechime,
Ale căror stafii hlizite-apar de nicăierea,
Pe mine lasă-mă să-mi beau berea!

Auru-i zgură –
Dragostea, adesea, pumn în gură –
Dacă uit de toate cele rele
Sau le-nec în valuri de bere,
Atunci o coroană pot duce,
Dar nu o cruce!

poezie de George Arnold, 1834-1865, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!