... și era duminică
când m-am trezit era dimineață
îmi amintesc
o mare de oameni
se îndestulau din lumina
unei lumânări
era și Dumnezeu printre ei
de undeva dintr-un colț
mă privea ca pe un străin
mi- a scanat trupul gol
întins pe masa acoperită
cu un cearșaf alb
mi-a contabilizat bătăile de inimă
și pe fundalul acela de liniște deplină
s- a aplecat peste mine
și mi-a șoptit
"nu e foarte rău
linișteste-te..."
când am deschis ochii
instinctiv
m-am uitat pe fereastra întredeschisă
cerul era plin cu păsări...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre religie
- poezii despre păsări
- poezii despre ochi
- poezii despre lumânări
- poezii despre instinct
- poezii despre inimă
- poezii despre dimineață
- poezii despre alb
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.