Hoinară sunt
(îmi place libertatea gândurilor mele, ele nu se opresc niciodată)
Îmi ceri fidelitate pan' la moarte
Parcă aș fi o coardă ruptă
Sau muzica poate ce-ți place
Hoinară, să colind, nu-mi pasă.
Mă iei de braț și nu-mi dai pace
Și mii de simfonii îmi cântă
Sunt valurile mării înspumate,
Când îți ceream si libertate
A mai trecut apoi și ceva timp,
Ai devenit mai îndrăzneț si trist
Curgeau din tine vorbele șuvoaie
Și mă răneau ca stâncile ce taie.
Atunci am înțeles că are rost
Să plec să nu rămân pe loc
Să zbor ca pasărea în zbor
Spre alte lumi ce-mi dau fiori.
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Miriam Nadia Dăbău. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre muzică
- poezii despre libertate
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre stânci
- poezii despre păsări
- poezii despre pace
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.