Spitalul

Spitalul!
Spitalul pe malul şenalului,
Spitalul – şi luna iulie!
Se-aprinde-un foc în salon,
În vreme ce vapoarele Atlanticului fluieră pe şenal!

( Nu te apropia de ferestre! )
Aici sunt imigranţii dând târcoale castelului,
Iar eu văd un iaht în furtună!
Şi turme de vite pe toate navele!

( Este mai bine să ţii ferestrele închise,
Numai atunci suntem cu toţii apăraţi de lumea din afară! )
Cineva se gândeşte la o seră plasată pe zăpadă
Sau la o femeie sărbătorită-n biserică în ziua tunetului;
Cineva prinde imaginea frunzelor scuturate pe-o cuvertură
Şi-a unei conflagraţii într-o zi cu soare,
Şi eu trec printr-o pădure plină de oameni răniţi...

O, iată, în sfârşit, lumina lunii!

O fântână dansează-n mijlocul salonului!
O trupă de fetiţe a deschis uşa!
Şi, iată, se zăresc nişte miei pe o insulă de iarbă!
Şi plante superbe pe un gheţar!
Şi crini într-un hol de marmură!
E un banchet într-o pădure virgină –
Şi vegetaţie tropicală într-o cavernă îngheţată!

Ascultă! Se deschid ecluzele,
Iar vapoarele oceanului învolburează apele şenalului!

Dar, iată, Călugăriţa de la Caritate aprinde focul!

Tot păpurişul zvelt şi verde de pe maluri este în flăcări!
Şi un barcaz plin de oameni răniţi se clatină-n lumina lunii!
Toate fiicele regelui sunt pe o barcă-n furtună!
Şi prinţesele mor într-un câmp de cucută!

Oh, nu deschideţi ferestrele!
Ascultaţi – vapoarele oceanului încă duduie la orizont!

Ei otrăvesc într-o grădină pe cineva!
Ei ţin o splendidă festivitate în locuinţele inamicului!
Sunt căprioare într-un oraş asediat!
Şi o menajerie într-o grădină de trandafiri!
Şi o junglă tropicală în adâncurile unei mine de cărbune!
O turmă de oi traversează un pod de fier!
Şi mieii se întorc de la păşune
şi intră întristaţi în salon!

Acum Călugăriţa de la Caritate aprinde lămpile;
Acum ea le aduce pacienţilor cina;
A închis ferestrele de deasupra şenalului –
Şi toate uşile către lumina lunii!

poezie de Maeterlinck, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!