Cui prodest?
În
uterul
abundenței
înnobilat cu lotuși,
starea de fapt e anomia
sub falduri
de purpură
zorii de zi
lăcrimând
pe pământ v e ș n i c i a.
Cui ar folosi poezia?!
Prin magia cuvintelor
îmi construiesc umila mea aventură
în ordinea cosmică.
Să vrei să fii poet universal
în jilțul tău de gânduri visând voievodal,
nu-i deloc o dorință deșartă sau josnică.
Între
realitate și reverie,
sublimat de verbul poetic,
prin gândurile mele rostite
pe-a nimbului toartă,
profund și subtil
îmi preschimb
amprenta ființării
în a r t ă.
Natura umană
este propriul ei semn,
chiar un îndemn
spre ceea ce transpare
în coasta secundei,
dincolo de aparențe
interferând infinite frecvențe.
O încercare poetică
despre sublim și frumos
e chiar sufletul lumii, maiestuos.
Dintr-o altă dimensiune
-rămasă în coadă de pește,
piatra filosofală
cui folosește?
poezie de Dumitru Găleșanu din Luminile omului [lirica filosofică] (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre gânduri
- poezii despre verb
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre secunde
- poezii despre reverie
- poezii despre realitate
- poezii despre pești
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.