Foc mocnit
De-aș împleti vorbele tale,
Mi-aș face scut și adăpost și leac;
Din gânduri mi-aș țese perdele,
Privirea-ți să nu mă orbească.
Zâmbetul tău e scopul meu,
Comoara mea-i iubirea ta.
Din palme, tu mi-ai face leagăn,
Eu ți-aș cânta șoptit, s-adormi
Și-n visul tău m-aș face zână,
Să-ți fiu mereu cea mai frumoasă!
Cum te știu eu... te știu doar eu,
Doar tu mi-ești dor nepământesc,
Până la cer și-adânc sub mări
Mă contopesc, sub vraja ta,
Chiar cu iubirea însăși!
În preajma ta, eu nu sunt eu,
Sunt altceva... sunt umbra ta!
Tu să nu mă lipsești de tine
N-aș avea adăpost, nici leac, nici scut!
...............................................................
Iubirea mea nu-i foc mocnit:
Tu-mi ești... de neînlocuit!
poezie de Leliana Rădulescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre visare
- poezii despre superlative
- poezii despre muzică
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- poezii despre frumusețe
- poezii despre foc
- poezii despre dor
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.