Inventarul întunericului
Sunt fete tinere umezindu-se cu stupoarea broaștelor
Și cadavre putrezind singure
În nopți fără lună
Sunt oameni care s-au născut c-o gaură-n piept
Și lumânări fierbinți pentru alienarea fecioarelor
În întunecimea lunii
Sunt torente de lacrimi mărinimoase care ard
Și care se tânguie ca un ochi în podea
În nopți fără lună
Sunt saltele perfide-asemănătoare unui cristal pur
Și prieteni veninoși ca șopârlele-n așteptare
În întunecimea lunii
Sunt femei care rod cele mai delicate viori
Și fiare ruginind voioase ca niște pierde-vară
În nopți fără lună
Prin speranțe și prin uragane
Cu pleoape care răsună și cu încheietura mâinii tremurătoare
În întunecimea lunii
Mai e aerul greu al cămășilor de noapte uzate
Agățate de pulpele noastre ca un copil înspăimântat
În nopți fără lună
poezie de Camilo José Cella, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Camilo José Cella. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre noapte
- poezii despre întuneric
- poezii despre virginitate
- poezii despre vioară
- poezii despre uragane
- poezii despre tinerețe
- poezii despre superlative
- poezii despre spaimă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.