Bărbatul meu
Cât fi-vor deltele-adormite iarna
Și nufăru-n cetăți de gheață zace
Precum în zidul mănăstirii Ana,
În sufletu-mi-fântână, nu e pace:
Că geme o baladă necântată
Despre azurul coborat în mine,
Din buze unde vorba-i descântată
Cu vinul roș și poame dulci și pâine.
Eu car poveri cu toamne în spinare
Ce-și cânt plecările în vechi romanțe,
Doar nu-i blestem din ochi de ursitoare
Să nu mai fiu de tine strânsă-n brațe.
E încă viu, bărbate-n mine dorul
Și-nchise-n pumn am un inel și-o cruce,
Îngenunchea-vei când o să-mi iau zborul,
Dar pân' atunci 'ți-s luna ce străluce!
poezie de Ionica Bandrabur din Cu florile amintirii la ureche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre vin
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre pâine
- poezii despre pace
- poezii despre iarnă
- poezii despre gheață
- poezii despre dor
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.