Hong Kong
La travers de Lymoon Pass am simțit cum pământul crește
Și se-apropie de noi, strângându-ne ca într-un clește;
Răsunau în noapte voci stranii, tonuri înalte, tonuri joase,
Jonci fantomă trimiteau semnale luminoase.
Și-am ajuns îndată la golful închis de-nălțimi multe
Unde se-odihneau pe apă navele tăcute,
Și-am simțit deodată trepidația vieții, vioaie,
Și-am simțit miros de pământ abia udat de ploaie;
Iar de pe nave, de pe dealuri și de pe țărmul de piatră
Se furișa o voce pe care-o mai auzisem și-altă dată.
poezie de Lincoln Colcord, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lincoln Colcord. [Vezi și următoarele:
- poezii despre voce
- poezii despre înălțime
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre semnale
- poezii despre ploaie
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre fantome
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.