Timpul de Crăciun
Timpul și-a pierdut clepsidra și, uitând să mai apună,
S-a oprit în loc s-admire un spectacol ireal,
Invitând să-i fie martori Soare, aștri, blânda Lună,
Minunându-se-mpreună de faimosul carnaval.
Globulețe luminează în brăduți desprinși din basme,
S-a gătit întreg orașul de Măreața Sărbătoare,
Se întreabă-n taină timpul:,, E aievea, sunt fantasme?"
E un foc bengal ce face neaua mai strălucitoare!
E-ncântare, e magie, un ecou sublim răsună
E imensă bucurie sus, în Cer, jos, pe Pământ,
Pe la case-n astă noapte mulți colindători se-adună
S-aducă divina veste: S-a născut Pruncul cel Sfânt!
Fascinat de-așa miracol, Timpul, nemaivrând să zboare,
Îi promite Veșniciei că va fi un pic mai bun,
Apoi, doar zâmbește blând când zărește cum apare
Trasă de bătrânii reni, sania lui Moș Crăciun!
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre Crăciun
- poezii despre zâmbet
- poezii despre sărbători
- poezii despre săniuș
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre promisiuni
- poezii despre oraș
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.