Iarba copilăriei
Iarba copilăriei e până la cer de înaltă,
Străjeri am de soi, vajnicii greieri,
Ostași, toți brotacii pitiți într-o baltă,
Vântule, țara mea abia de poți s-o cutreieri.
Pădurile cu arbori umăr la umăr,
Ape la vale se dau rostogol,
Bătranii, nu pot să-i mai număr
Crescut sunt în poveștile lor.
Mierle și grauri prin lanuri se ceartă,
Hulubii pe coame-s la ceasul de-amor,
Lumea de-aici de-i la fel cu cealalta
Nu-mi pasă cand vine ceasul să mor.
La Tine cand ne chemi, rând pe rând, fără veste,
Stiu Doamne ca ți-e dor doar de-o nouă poveste!
poezie de Valeria Tamaș (4 august 2008)
Adăugat de valeria
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre țări
- poezii despre înălțime
- poezii despre văi
- poezii despre păduri
- poezii despre porumbei
- poezii despre patrie
- poezii despre numere
- poezii despre moarte
- poezii despre greieri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.