O, Românie...
O, Românie zbuciumată!
Unde îți e aleasa menire?
Pe fața ta citesc mâhnire,
Tu nu mai ești ca altădată!
Tu nu mai ai armură,
Nici brațele vânjoase,
Și ți-ai pierdut acea aură,
Cu care cerul te-nzestrase!
Românii tăi sunt dezbinați,
Prin crize grave trece țara,
Cu toții suntem condamnați,
Să suportăm povara!
O, Românie, fii iar măreață,
Adună-ți fiii risipiți și dă-le o speranță,
Unește-i pe români în vrednicul popor,
Așa cum păsările călătoare se înțeleg în zbor!
Acum în vremurile tulburi,
Când soarta-ți este grea,
Tu să răsari din nou, frumoasă stea,
Să strălucești pe orizonturi!
poezie de Gheorghe Alionte (24 noiembrie 2021)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Gheorghe Alionte. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre România
- poezii despre țări
- poezii despre tristețe
- poezii despre păsările călătoare
- poezii despre păsări
- poezii despre lectură
- poezii despre frumusețe
- poezii despre criză
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.