Coșmarul
astă noapte
elevul din mine trecuse la tablă
într-un coșmar
punctul, dreapta, sfera, dreptunghiul
integrale, grafice, șiruri, mă asaltau
cu voci distincte,
mă amenințau cu examene,
abstracte desigur, le cădeam victimă,
între pereții dreptunghiulari ai camerei
spațiu real
calculam limita infinitului
ca un prizonier conștient,
suma semnelor mă sugruma cu reliefuri evoluate
într-un peisaj avangardist,
din care poți evada iubind.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre coșmaruri
- poezii despre voce
- poezii despre peisaje
- poezii despre noapte
- poezii despre limite
- poezii despre infinit
- poezii despre examene
- poezii despre evoluție
- poezii despre elevi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.