Altarul Naturii

În templul Tău zi de zi trăiesc
Şi mi se pare atât de firesc,
Să mă trezesc în al tău decor,
Plin de limină şi culoare
Să admir fiecare floare,
Să respir aerul proaspăt, curat,
De verdele frunzelor curăţat.

În fiecare zi Ai ales să-mi oferi
Altceva decât a fost ieri,
Mai ieri firul ierbii încolţea,
Pe pajişte copiii zburdau,
În grădini era mare zor
Pentru pregătirea peluzelor
Cu flori multe şi colorate
Care pe care în frumuseţe să se întreacă

În pământ sămânţa germinează
Şi ciclul vieţii îl urmează,
Creşte, înfloreşte şi rodeşte
Şi al ei secret bine capsulat
Se dezvăluie încetişor
De la început, prin citirea frunzelor.

Multe flori, plante şi copaci cresc
Şi a noastră nevoie o servesc,
Îţi voi aduce mereu mulţam
Că în fiece zi, pe masă, pâinea o am.

Astăzi, la plimbare am plecat
Şi pe-un covor de frunze am călcat,
Vremea lor pentru acest an a trecut
Nu pentru că ele aşa au vrut,
Dar resemnate ele se supun
Voii Tale, Stăpână doamnă,
Care ai poruncit să fie toamnă
O toamnă veselă, cuminte
Îmbracată-n ale ei veşminte,
De-o măreţie aurie, regească,
Ca nouă, privitorilor să ne priască.

Mâine, decorul funest din altarul Tău
Cu steluţe dalbe, mătăsoase Îl împodobeşti
O emoţie austeră sufletul îl cuprinde
Şi-ntr-o dulce melancolie, visează
Pe muzica lui Bach sau o simfonie
Gânduri nestăvilite pe solfegiu aleargă
Şi –o linişte vindecătoare se lasă
În al meu trup îngheţat de o vreme geroasă.

Însă în a Ta adormire, legea divină
Cu ale ei cosmice, binefăcătoare influienţe,
Perpetuă viaţa prin regenerare
Şi la trezire nonculorile se sting
Şi culorile curcubeului se reaprind.

poezie de Georgeta Ganea (12 noiembrie 2021)
Adăugat de Georgeta Ganea
Votează! | Copiază!