Broaștele
Am ascultat din umbră cântarea lor înaltă.
Buchetele de trestii dormeau cu foșnet lin.
Era o lună plină în fiecare baltă,
Și-n fiecare undă o piatră de rubin.
Iar nuferii, pe care lianele-i dezgroapă
Când i-a-nchegat în tremur lumina unui val,
Păreau luceferi galbeni, căzuți adânc în apă
Să-nsemne calea lunii spre-ntunecatul mal.
(...)
poezie clasică de George Topîrceanu din Balade vesele și triste
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!


Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre lumină
- poezii despre înălțime
- poezii despre nuferi
- poezii despre muzică
- poezii despre lună plină
- poezii despre galben
- poezii despre apă
- poezii despre Lună
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.