Chemare

Dacă auzi
Inima mea chemându-te
Vino
Pune deoparte ţesătura de gânduri
Şterge lacrima ruptă clipelor
Şi vino
Fluture dacă eşti
Îţi ajunge curcubeul văzduhului
Ca să vii
Floare de te legeni
Sub globul fluid al soarelui
Ajunge o adiere de vânt
Să mă mângâi
Şi orice ai fi
Oricum ţi s-ar spune
Ajunge doar puţină iubire
Puţină de tot
Ca lacrimile să păteze cerul
Cuprinzând zarea mântuitelor balade
Lasă uitării
Mătasea molatică a iubirii călcată de umbre
Aleargă până ce valurile albe
Vor înghiţi alaiul de stele
Ca pe un izvor al nopţii
Şi vino
Coboară ceaţa de pe pleoapa zilei
Cu cântecul tău
Aruncă-te-n braţele mele
Şi rămâi pierdut în idilicul rit
Jerfă iubirii caste
Dar nu uita că soarele se zbate
Încă
În palide amintiri.

poezie de Constanţa Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!