Banca şi Ordinea Mondială

Că există Dumnezeu?!..
De sunt bani! EL nu contează,
Fie vorba intre noi,
Giganţi bogaţi...
Te au în pază.

E obosit si demodat,
Ingerul tău păzitor,
In corpul tău ţi-aş implanta,
Un microcip nemuritor.

La trezit de dimineaţă,
Ai un ceas fără sirenă,
E setat sa te trezească,
Microcipul tău din venă.

Eu te ştiu şi cum respiri,
Sănătos sau cardiac,
Pentru mine nu contează,
Mă amuz puţin şi tac.

Te cunosc şi te ştiu bine,
Atunci când meriţi arestat.
De eşti bun de eşti curat?! Nu te ştiu,
Cân'... ceri drepturi de la stat!

Eşti la fel de vinovat,
Ăsta e singuril sfat,
Nu te ştiu nu te cunosc,
Caută-ţi un avocat.

Mă prefac ca ţin la tine,
Tu chiar crezi că te iubesc,
Eşti o cifră pentru mine,
Eu din munca ta trăiesc.

Mă lupt pentru dreptul tău,
Să nu porţi cruce şi icoană,
Te vreau liber... tu să vezi,
Pe panou câte-o reclamă.

La vot de trebuie sa mergi,
Ştim cum sa te "injectăm",
Eşti setat.. cum sa alegi,
Prin satelit te îndrumăm.

Te ţin la curent mereu,
Cum, toţi cei dragi iţi sunt duşmani!
Te educ cum ştiu doar eu,
Să-ţi plăteşti liniştea-n bani.

Pentru a nu muri sărac,
Eu in sprijin, sar şi-ţi vin,
Sa primeşti cu mare drag,
Paşaportul de vaccin.

Te hărţuiesc, subtil si greu,
Cu datorii... restanţă, rată,
Sunt stăpân pe duhul tău,
Îţi ţin mintea ocupată.

De ii vrea sa te revolţi,
N-ai sa reuşeşti vreodată,
Ţi-am mai spus şi-ţi mai repet,
Mintea ta e ocupată.

Daca vrei tu fugi in munţi,
Noi iţi ştim urmele tale,
In secunde te gasim,
Fara marja de eroare.

Când te execut silit,
Iţi cunosc reacţia,
Sunt onorat şi fericit,
Sa-ţi confisc.. creaţia.

Poţi sa fii gălăgios,
Poţi sa strigi la Doamne Doamne,
Strigătul, nu-i de la tine,
Te-am mişcat noi din butoane.

In laboratorul meu,
Sufletul... eu ţi-l refac,
Ti-L anulez pe Dunmnezeu,
Şi iţi pun în loc un drac.

Gustul, simţul şi puţin din ADN,
Ţi le iau fără să ştii,
Le transform în miliarde,
Pentru toţi bogaţii... gri.

Resurse vrem! Din pământ şi pân' la cer.
Lăcomia-i calitate! Că e sau, nu e omeneşte?!
De ce să-mi pese?! I don't care!
Că... planeta se n-călzeşte.

Cu viaţa socială, fără timp şi fără glas,
In epoca demersului,
Înconjurat de zâmbet fals,
Prin erarhia stresului.

Un înger mic, demodat şi obosit,
Îmi face semn să mă ridic,
Şi să strig in gura mare,
DRAGA MEA GLOBALIZARE!

Poţi să-mi iei galbenii toţi,
Ia-mi piştarii... boi, parale,
Sărac s-ajung să bat la porţi,
Dar... nu lua gustul din mâncare!

poezie de Vasile Sbârcea (2020)
Adăugat de Vasile Sbârcea
Votează! | Copiază!