Schimbarea la faţă

Al meu suflet călător
se-odihneşte pe Tabor,
îmbrăcat doar în lumină
e o floare de sulfină
sau un fluture de nea
cu aripi de catifea.
Astăzi mă-ndumnezeiesc,
las în urmă ce-i lumesc,
trupu-mi firav, trecător,
schingiuit de of şi dor,
împărtăşesc cu veşnicie,
mă scufund în cucerie.
Ca un mir asupra lumii,
născută-n antimemorii,
trimiţi slava Ta, Iisuse,
în perdele de mătase,
viaţa să blagosloveşti,
de rele să ne fereşti.
Raza Tatălui Tău Eşti,
Eşti aievea, nu-n poveşti!
Din a Ta lumină sfântă,
scânteioare dă-mi şi mie,
ca să mă călăuzească,
gândul bun să mă-nsoţească,
să semăn iubirea-n oameni
dar şi-n mărăcini sau şerpi,
lupii albi iar să hrănesc
cu cuvânt Dumnezeiesc!

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!