Dă-ne, Doamne!
Dă-ne, Doamne, ploi, tornade,
Să plecăm cu toți în moarte.
Lacrima fă-o pârâu
Și-nvelește-al vieții brâu!
Dă-ne cântece de jale,
Fiindcă viața noastră doare...
Cianură dai în grai?
O fărâmă de mălai
Să dai Domne, la săraci!
Să-i încalți și să-i îmbraci!
Dă-le literă și minte
Să meargă tot înainte...
Dă-le-un strop de-nțelepciune,
Să poată trăi în lume!
Dă-ne Doamne, iar, vâltori,
Dă apus în loc de zori,
Căci de-atâta suferință
Și fărâma de credință
Am pierdut-o. Și în rugi,
Doamne, numai tu ne plângi.
Dă păduri și nu spitale,
Nu lăsa morții de foame
Neîmpărtășiți. Rămâi
Să-i veghezi la căpătâi!
Peste munții ce se-nalță,
Lasă doamne iarăși viață
Și păduri, râuri de dor.
Iartă Doamne, iartă iarăși,
Încercatul tău popor!
Spovedește-ți credincioșii,
Pașii celui ce-au greșit,
Să-i întorci din întinare,
Căci poporul ți-ai iubit.
Fă-ne cumpănă și lege
Și ne iartă de păcat.
Căci nu e fărădelege
Fără s-o fi încercat...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre moarte
- poezii despre tornade
- poezii despre sărăcie
- poezii despre suferință
- poezii despre râuri
- poezii despre religie
- poezii despre păduri
- poezii despre plâns
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.