Zâmbesc lângă podul
mâncat de rugină întins
peste râul plin cu gunoaie
ascult cum scârțâie metalul
sub greutatea cherestelei
aruncată în dezordine în vagoanele
ce țăcăne dement pe șinele
încălzite de soarele agățat
cu disperare de cerul gri
stau cu zâmbetul tâmp
în iarba ce miroase a urină
înțepătoare de iapă-n călduri
ascult soneria telefonului mobil
la piciorul podului de metal
nu am curaj să răspund
mi-aș boți surâsul din colțul gurii
fript de țigara fumegătoare
cu miros de cărbune ars
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre poduri
- poezii despre trenuri
- poezii despre telefonul mobil
- poezii despre telefon
- poezii despre râuri
- poezii despre picioare
- poezii despre mâncare
- poezii despre gură
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.