Banca şi Ordinea Mondială

Că există Dumnezeu?!..
De sunt bani! EL nu contează,
Fie vorba intre noi,
Giganţi bogaţi...
Te au în pază.

E obosit si demodat,
Ingerul tau păzitor,
In corpul tau ţi-aş implanta,
Un microcip nemuritor.

La trezit de dimineaţă,
Ai un ceas fără sirenă,
E setat sa te trezească,
Microcipul tau din venă.

Eu te ştiu şi cum respiri,
Sănătos sau cardiac,
Pentru mine nu contează,
Mă amuz putin şi tac.

Te cunosc şi te ştiu bine,
Atunci când meriţi arestat.
De eşti bun de eşti curat. Nu te ştiu,
Cân'... ceri drepturi de la stat!

Ma prefac că ţin la tine,
Tu chiar crezi că te iubesc,
Eşti o cifră pentru mine,
Eu din munca ta trăiesc.

Mă lupt pentru dreptul tău,
Să nu porţi cruce şi icoană,
Te vreau liber... tu să vezi,
Pe panou câte-o reclamă.

La vot de trebuie sa mergi,
Ştim cum sa te "injectăm",
Eşti setat.. cum sa alegi,
Prin satelit te îndrumăm.

Te ţin la curent mereu,
Cum, toţi cei dragi iţi sunt duşmani!
Te educ cum ştiu doar eu,
Să-ţi plăteşti liniştea-n bani.

Pentru a nu murii sărac,
Eu in sprijin, sar şi-ţi vin,
Sa primeşti cu mare drag,
Paşaportul de vaccin.

Te hărţuiesc, subtil si greu,
Cu datorii... restanţă, rată,
Sunt stăpân pe duhul tau,
Îţi ţin mintea ocupată.

De ii vrea sa te revolţi,
N-ai sa reuşeşti vreodată,
Ţi-am mai spus şi-ţi mai repet,
Mintea ta e ocupată.

Daca vrei tu fugi in munţi,
Noi iţi ştim urmele tale,
In secunde te gasim,
Fara marja de eroare.

Când te execut silit,
Iţi cunosc reacţia,
Sunt onorat şi fericit,
Sa-ţi confisc.. creaţia.

Poţi sa fii gălăgios,
Poţi sa strigi la Doamne Doamne,
Strigătul, nu-i de la tine,
Te-am mişcat noi din butoane.

In laboratorul meu,
Sufletul... eu ţi-l refac,
Ţi-L anulez pe Dumnezeu,
Şi iţi pun în loc un drac.

Cu viaţa socială, fără timp şi fără glas,
In epoca demersului,
Înconjurat de zambet fals,
Prin erarhia stresului.

Un înger mic, demodat şi obosit,
Imi face semn sa ma ridic,
Şi sa strig in gura mare,
DRAGA MEA GLOBALIZARE!

Poţi sa-mi iei galbenii toţi,
Ia-mi piştarii... boi, parale,
Sarac s-ajung sa bat la porţi,
Dar... nu lua gustul din mâncare!

poezie de Vasile Sbârcea (2020)
Adăugat de Vasile Sbârcea
Votează! | Copiază!