Nava, solidă și neagră
Nava, solidă și neagră,
pătrunde în întunericul clar
al marelui port.
Liniște și frig.
Oamenii care-o așteaptă
încă dorm, visând,
la căldură, departe și totuși părtași în acest
vis, poate...
Cât de reală este veghea noastră, alături de visele
pline de îndoieli pe care le au alții! Cât de sigură este, comparată
cu visele lor tulburi despre noi!
Liniște. Tăcere.
Tăcere care, spărgându-se, în zori
va vorbi altfel.
poezie de Juan Ramon Jimenez, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre întuneric, poezii despre vorbire, poezii despre tăcere, poezii despre somn sau poezii despre negru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.