Ieșind din muzeu
am dat peste un feliator
de fum acvamarin
holul era dezbrăcat
de inhibițiile adormite prematur
visam că ies în stradă
în tăria nopții
ieșind pe bulevardul lenin
auzeam câinii cum sfâșiau clipa
nu se opreau din lătrat
urlau tot mai răgușit și înverșunat
încercau să smulgă luna
din pieptul unei musulman
m-am ridicat din pat
în pijamalele abuzate de sudoare
am trecut prin casa adormită
cu diazepam și whisky contrafăcut
haina găurită de cuțite
am tras-o din mers peste cap
în stradă era femeia
cu trăsături de nefertiti
îmbrăcată într-o rochie de mireasă
șiroind de lacrimi dulci
ne-am intersectat de trei ori
la rând pe străzile unde câinii urlau
neobișnuiți cu ploaia acidă
buzele noastre miroseau a gunoi
dar eram eleganți ca o noapte de noiembrie
balele câinilor se scurgeau
pe trena ei de voal plină
de tifoane mânjite cu sânge și iod
simțeam că visele nu erau la locul lor
cerul era înfricoșător de înstelat
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre câini
- poezii despre somn
- poezii despre noapte
- poezii despre whisky
- poezii despre visare
- poezii despre vestimentație
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre rochii
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.