Capătul drumului

Nu-i dat fiecărui om să ştie ce va cânta în ultimul lui ceas,
Privind cheiul pe care vapoarele-l părăsesc sau ce va simţi
Înconjurat de mugetul mării, ţeapăn, ajuns acolo, la capăt,
Sau ce va spera când îi va deveni clar că nu se va mai întoarce.

Când timpul pentru tăiat trandafirii sau mângâiat pisica va fi trecut,
Când apusul incendiind pajiştea şi luna îngheţând-o în argint
Nu vor mai apărea, nu-i este dat fiecăruia să ştie ce va descoperi.
Când greutatea trecutului se va sprijini pe nimic şi cerul

Devine-o lumină-n amintire, şi poveştile norilor cirus
Şi cumulus sunt încheiate, şi toate păsările-s suspendate-n zbor,
Nu fiecare om ştie ce-l aşteaptă sau ce va cânta
Când nava lui alunecă-n întuneric, acolo, la capătul drumului.

poezie de Mark Strand, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!