Grădina
Strălucește-n grădină,
în frunzișul alb al castanului,
pe borul pălăriei tatălui meu
care calcă pe pietriș.
În grădina suspendată-n timp
mama stă pe un scaun din pin roșu;
lumina umple cerul,
pliurile rochiei,
tufișul de trandafiri de lângă ea.
Iar când tata se apleacă
să-i șoptească ceva la ureche,
când ei se ridică să plece
și rândunelele săgetează,
și luna și stelele
cad pe gânduri, grădina strălucește.
Chiar acum când tu te apleci pe acestă pagină,
singur în ora târzie, strălucește: acum,
în acest moment chiar înainte să dispară.
poezie de Mark Strand, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Cartea "Hopper Hardcover" de Mark Strand este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la 
Nu este introdusă data nașterii pentru Mark Strand. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre lumină
- poezii despre urechi
- poezii despre trandafiri
- poezii despre tată
- poezii despre stele
- poezii despre rândunele
- poezii despre roșu
- poezii despre rochii
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.