Sinucigaşi de lux

sinucigaşi de lux
hai să ne sinucidem, iubito,
oricum într-o zi ruguri vor fi stalactitele,
să profităm de trecerea noastră prin Etretat
şi de faptul că avem o maşină de lux
cu care să ne-aruncăm în hău de pe faleza
normandă
de altfel, şi alţii au făcut-o înaintea noastră;
să profităm, iubito, e simplu:
urcăm spre punctul cel mai înalt al coastei,
şerpi înierbaţi ne mîngîie glezna maşinii,
orhideele mării se-agaţă de stînci, sub noi lucesc tăios valurile Mânecii
şi Fereastra Diavolului sugrumată de flux;
noi vom muri, îmbătaţi de patimi şi detocatele săratelor ape;
căutători de scoici îşi vor tîrî picioarele
sîngerate de cochilii şi murdărite de alge,
snobii dintotdeauna îşi vor etala elegantele iahturi
trase pe plaja pietroasă de trolii turbate,
iar amatorii de senzaţii tari
se vor preface că-şi citesc în linişte jurnalul,
dar în realitate vor privi cu nesaţ căderea noastră;
hai să ne sinucidem, iubito,
e şic să te sinucizi pe faleza de la Etretat,
aruncîndu-te-n valuri cu o maşină de lux
a doua zi vom face, în sfîrşit,"la une des journaux"
şi-apoi chiar asta voiam să-i spun prietenului meu
Filosoful:
"Pour vivre, il faut mourir!"

poezie de Valeriu Stancu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!