Gând mărginit
Gând mărginit
Mai bine timid și miop
decât să iubești cu ură ploile
numai pentru că ele îmi înfloresc zâmbetul
luminează mai mult decât ziua toridă
pe care, în mine o-ngrop...
Nu știu ce gând mărginit o să-mi mai vină
dar urăsc spațiile înguste dintre oameni
oglinzile care se sparg
lăsându-mă și mai singur în lumină...
poezie de Daniela Pârvu Dorin din VOLUM IN PREGATIRE, Amprente (20 aprilie 2021)
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.