Straniu monolog
M-absoarbe umbra călătoare a păsării
sub înaltele punți ale cerului.
E-atâta senin uneori, lângă noi
cât cerul nu poate cuprinde.
E-atâta miere revărsată-n flori
încât albinelor nu le folosește.
Festinul singurătății, nu-l simt
când scriu despre tine.
Nu simt iubire
când ochiul meu reînvață
să te vadă mereu altul-
centaur îndrăgostit.
Învăț să mimez monologul
fântânii săpate adânc
în lanul ce fuge
departe de sat.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre apicultură
- poezii despre învățătură
- poezii despre singurătate
- poezii despre sat
- poezii despre păsări
- poezii despre ochi
- poezii despre miere
- poezii despre flori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.