Maternă
Blând, căutându-ne vârstele,
de la capătul lumii
ne-am zidit una pe cealaltă.
Dintr-o memorie provizorie
înșelător, timpul închipuia
tot mai des
motive de evadare.
În mine așteptam clipa de-alint
spre liniștită desfătare.
Odihna trupului, trist
doar o visam...
Prin albul ocrotitor, am învățat să pășesc
în vârful picioarelor
dând nume durerii.
Împrejur, arsura descântului
căuta cu lăcomie
asemeni șarpelui dosit
sub așternutul moale
plin de cuvinte.
O, Doamne!
Pământul obosit se legăna între noi.
Târziu, se rupea din cadrane
umbritul timp al deznădejdii.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre învățătură
- poezii despre șerpi
- poezii despre vârstă
- poezii despre tristețe
- poezii despre protecție
- poezii despre picioare
- poezii despre odihnă
- poezii despre ocrotire
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.