Ție
Să nu mă strigi, să nu mă chemi... Mă uită!
Visul dorit, doar tu l-ai exilat
Si eu cu tine, eram fericită.
Păcat, că ce a fost s-a depărtat!
.
Primăvara asta, târziu venită
Ne-a închis pe toți, tu iar izolat.
Sa nu mă strigi, sa nu mă chemi... Mă uita!
Visul dorit, doar tu l-ai exilat
.
Durerea mea, de mulți, a fost privită
N-am vrut sa o arat, dar a scăpat!
Iar tot ce mi-am dorit, este ferită,
M-am făcut stâncă, de neconfundat!
TU speranța mea de început... Păcat!
.
Să nu mă strigi, să nu mă chemi... Mă uită!
rondel de Garofița Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Garofița Popescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre visare
- poezii despre stânci
- poezii despre primăvară
- poezii despre fericire
- poezii despre durere
- poezii despre dorințe
- poezii despre arat
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.