Și, ca poet, nu uit că sunt ostaș!
Chiar de-s bătrân, mi-e tânăr Jurământul,
Depus, cândva, pe Tricolorul sfânt
Și-s tot oștean ce-și apără pământul,
Acum doar cu tăișul din cuvânt
În versuri îl purtau cu tot talentul,
Un Păunescu, un Vadim, coloși
Ce-aveau curaj să-nfrunte Parlamentul
Spre-a nu fi-ngenuncheați de ticăloși.
Acoperă azi vocea lor mormântul
Și-n țară-aduc un virus, alogeni
Ce-ncearcă-a ne-ngropa sub măști cuvântul
Și Jurământul nostru de oșteni.
Sub mască de-și îngroapă simțământul,
Câte-un colos poet de azi, prea laș,
Eu nu îmi pot uita nici Jurământul
Și, ca poet, nu uit că sunt ostaș!
poezie de Pavel Lică din Soldat împotriva Apocalipsei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre măști
- poezii despre cuvinte
- poezii despre voce
- poezii despre versuri
- poezii despre tinerețe
- poezii despre talent
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.