Tristețe de la bătrânețe
Ce-ndărătnică privire s-a-nrădăcinat sub pleoape
Și ascunde lacrimi grele și ascunde lacrimi calde.
M-aș piti ca-ntr-o oglindă de privirea mea păgână,
însă lacrima mă ține, parcă tot mai strâns de mână.
Ochii mei plutesc în ceață și de-un timp îi simt gemând.
Nu-i decât singurătate și tăcere pe pământ...
Sfredelesc vulcani în suflet. Palmele mai rău mă dor.
Doar în mine bate ploaia, eu sunt plină de nămol...
Nu mai știu de-s lacrimi, sânge, ori un gând hoinar în noapte.
Ușa vieții mă tot strânge. Și-mi e frig și-mi este noapte.
Nu mai arde nici făclia de iubire și de viață
Și abia aștepy, Părinte, să se facă dimineață.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre vulcani
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre singurătate
- poezii despre ploaie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.