Frusina

(Poezie inspirată din povestea de viaţă a străbunicii mele, mama bunicului meu, care rămasă văduvă de tânără a crescut 5 băieţi.)

Am crescut la sân şi-n poale,
Cinci flăcăi... vădană fiind,
Aveam numai terci prin oale,
Şi-l amestecam jelind...

Omul meu, sărmanul, fuse,
Nimicit de roţi de tren,
Într-o zi de joi se duse,
Pe calea către Eden...

De-atunci lacrima, năpasta,
Mă căutau... Blestemate!
De parcă pe lumea asta,
Făcusem saci de păcate.

Rugam Cerul să mă ţină,
Sănătoasă, să-i fac mari,
Şi-mi spuneam: Haida, Frusină,
Încă poţi crucea să-ţi cari.

Deseori, făŕ de-ale gurii,
Se duceau să-nveţe carte,
Priveau poarta bătăturii,
Şi oftau parte în parte.

Anii au trecut de-a valma,
Azi mi-e iarnă-n calendar,
Mi-e îmbătrânită palma,
Iar flăcăii mă văd rar.

Cu toţii sunt duşi prin ţară,
Cu neveste şi copii,
Eu încă-i aştept s-apară,
Din cinci, unul o veni...

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!