Sonetul 151
Iubirea-i prunc, nu are conștiință,
Deși aceasta vine din iubire,
Și-atunci nu judeca a mea dorință,
Decât dacă ești pură în gândire.
Tu mă trădezi, trădez și eu ca tine
Ce am mai nobil, pentru-n trup de tină;
Sufletu-i spune cărnii că e bine
Să caute iubirea fără vină.
Și ea la al tău nume se ridică
Triumfătoare să își ia răsplata,
Umflându-se în pene, va să zică,
Și să te mulțumească este gata.
Conștiința mea, iubită o numește,
De dragul ei fac tot ce-mi poruncește.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre trădare
- poezii despre conștiință
- poezii despre vinovăție
- poezii despre răsplată
- poezii despre nevinovăție
- poezii despre mulțumire
- poezii despre gânduri
- poezii despre dorințe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.