O gară și încă o gară
O toamnă în infinitatea noastră
Obiectele se retrag din frig
Iarba devine nemiloasă
Se coboară soarele până la esență
Razele sunt oglinzi către lună
Pete albe de culoare sărută fluturii
Eu te sărut pe obraji, mimând statuile ecvestre plecate spre zei
Dimineața își așteaptă ritualul de duminică,
Respirând aerul florilor de tei.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lorin Cimponeriu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre sărut
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre sculptură
- poezii despre gări
- poezii despre fluturi
- poezii despre flori
- poezii despre dimineață
- poezii despre devenire
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.