Fereastra
La fereastra casei noastre
stă o stea,
steaua ce leagă lumea de iubire,
stea care unește pământul cu cerul,
plutind pe o dungă verde
ce se propagă din slăvi,
tivită cu aur
și cu icoana infinitului.
Mi-e inimă o stea,
culeasă dintre zâmbetul Lumini,
păstrată în cultul dreptății
ce smulge dictarea necredinței
aruncând-o în ploia morții, strivind-o.
Steaua mea străbate planeta,
pulsând sânge albastru în ape
și-n lanuri raze din Soare
care coc deznădejdea
pocnind-o cu maturitatea,
rupând-o de pe pedestalul speranței.
Steaua mea locuiește-n Paradis
pe-o undă ruptă din fericirea
care propagă puterea.
Lumină divină în suflet curat
ce poartă o dungă galbenă
care cuprinde iluzia
curmând neputința!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre zâmbet
- poezii despre verde
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre rai
- poezii despre planete
- poezii despre moarte
- poezii despre maturitate
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.